Astăzi, am fost contrariat să citesc unele afirmații creștine din care, să trag concluzia că, unii n-au șansa la un caracter mare pentru următoarele motive: nu au avut parte de educație parentală, nu au avut parte de carte, nu s-au depărtat de munca de la câmp. Ca să nu mai pun că dacă esti de etnie rom, aproape că nu ai nici o șansă.
Am ajuns să îmi pun câteva întrebări în dimineața aceasta, pe care vi le împărtășesc:
- Cum de fratele N.T. , în vârstă de 80 ani, din satul Țânțar, ne-cărturar, crescut fără părinți, are un caracter sublim?
- Care ar fi motivul pentru care, sunt puțini oameni cu un caracter mare și la români, nu doar la romi ? Doar faptul că, faci răul într-un mod mai diplomat, mai elegant, mai emancipat sau mai rafinat decât alții…; poate fi asta socotit un caracter mare?
- Nu este posibil să ai educație, genă bună (este total aiurea, dar am notat și asta), școală, încercări, și tot să n-ai un caracter mare ?
Însumez totul în următoarea întrebare: Dacă am biblie, sunt creștin, am genă din părinți campioni (de parcă aș fi Dog german), etnie majoritară, scoală, am încercare după încercare, sau chiar sunt pastor, și tot n-am caracter – ce n-am, ce-mi lipsește ?
Debutul formării unui caracter mare, are la origine o acțiune. Acțiune numită alegere. Eu așa am scăpat de caracterul urât, avut înainte de a mă pocăi. Și prin asta încerc să mi-l păstrez, prin alegere.
Dacă nu-ți place o anumită zonă, o părăseșt, ori rămâi – dar asta în baza unei alegeri pe care o faci. Ești într-o mocirlă contextuală, rămâi acolo nu pentru că ești rom, sau nu ai școală, sau ai crescut într-o casă de copii etc, ci pentru că asta alegi tu.
Sigur că reperul unui caracter ales contează.
Astfel că orice om are șansa de a dobândi cel mai înalt caracter, stând înaintea Bibliei deschise și alegând să împlinească ce citește acolo. Iar dacă nu știe citi, ascultând Cuvântul. Nimic nu poate duce caracterul unui om, ca până acolo unde-l poate înălța Scriptura.
Iar dacă ai ales, dar nu mai perseverezi, te va ajuta El : ” Când tu nu mai poți, poate El” – zice o cântare. Când caracterul tău începe să dea erori, vei avea harul să te ajute o încercare.
Deci, iată că există un rost, o eficientizare prin încercări, în situații marginale, pentru formarea de mari caractere.
Cuvântul grecesc “hypomonḗ” din Iacov 1:3-4, nu înseamnă numai răbdare. În egală măsură, înseamnă și perseverență.
“Ca unii care ştiţi că încercarea credinţe voastre lucrează răbdare”
(Ecl 7:3 ) “Mai bună este întristarea decât râsul, căci, prin întristarea feţei, inima se face mai bună.”
Fiți binecuvântați de Domnul!
Autor: Nelu Popelea