Cum trebuie să fie un slujitor (pastor) spiritual?

         Luând ca temă cuvintele apostolului Pavel scrise lui Timotei – 1 Timotei 3:2 “.
1. Trebuie să fie o persoană disciplinată

Un conducător nu poate conduce pe alţii câtă vreme nu se poate conduce pe sine. El trebuie să fie persoana care s-a supus de bunăvoie şi a învăţat să asculte de alţii printr-o disciplină venită din afara cadrului lui şi care a devenit foarte riguroasă înlăuntrul lui.

Un astfel de om va fi echilibrat în folosirea timpului, de multe ori în timp ce alţii dorm sau se distrează el va trebui să se roage şi să facă slujba la care l-a chemat Dumnezeu. Până şi hrana şi îmbrăcămintea vin să confirme echilibrul, cumpătarea şi disciplina după care trăieşti.

2. Trebuie să fie un om al viziunii

Aceasta presupune ţintirea unor idealuri cu speranţă şi optimism că le va atinge. În baza unei perspicacităţi el vede lucruri chiar într-o perspectivă îndepărtată, acolo unde alţii nu întrezăresc nimic.

3. Trebuie să fie un om al înţelepciunii

Potrivit cu Coloseni 1:9, text valabil pentru toţi credincioşii, păstorul trebuie să fie în fruntea lor şi dorinţa apostolului şi rugăciunea lui să fie o realitate în lucrarea conducătorului spiritual, “Să vă umpleţi de cunoştinţa slavei lui în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească”.

4. Trebuie să fie un om hotărât

Păstorul calculează perspectivele şi apreciază consecinţele, îşi asumă toate riscurile şi trece la acţiune în ceea ce trebuie făcut în lucrare.

5. Trebuie să fie o persoană cu multa smerenie

Această lucru a fost caracteristică lui Ioan Botezatorul in vechime şi datorită ei ei a ajuns printre oamenii mari ai Bibliei. Cât de semnificative sunt cuvintele lui: “El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez”. (Ioan 3:30).

Cu cât va fi mai umil şi smerit, cu atât prin lucrarea lui va fi proslăvit mai mult Dumnezeu. Un exemplu tipic în umilinţă ni-l oferă Pavel – 1 Corinteni 15:2, Efeseni 35:8, 1 Timotei 1:15.

6. Trebuie să fie plin de curaj

Deşi în sinea lui poate avea frică pentru că este om, conducătorul spiritual trebuie să fie un om al curajului care pentru cauzele sfinte ale lucrării va refuza să capituleze continuându-şi lucrarea până ce Domnul îi va da biruinţa.

6. Trebuie să fie un om deschis

Marii predicatori au împletit predicile lor de pe piedestalul judecăţii lui Dumnezeu cu momente de destindere. Un exemplu în acest sens a fost Spurgeon. În predică pot fi spuse lucruri care să ne îngăduie să zâmbim, dar nicidecum să râdem.

Elocvenţa valorii stă în abilitatea predicatorului de a reuşi să descreţească frunţile în anumite momente ale predicii. Desigur, sunt predici care depăşesc limita pretinzând că umorul ar fi oarecum necesar ca un stimulent şi chiar ca un condiment.

8. Trebuie să fie un om serios si sobru

Citim în Biblie că Isus s-a mâniat (Marcu 3:5). Însuşi Dumnezeu s-a mâniat în anumite împrejurări. Cuprins de zel, râvnă şi un interes pentru lucrarea Domnului, păstorul poate să aibă momente când să se mânie. Desigur mânia lui nu trebuie să fie ca un torent care aduce cu el noroi şi pietre, ci să fie cel mult ca o izbucnire de sub control a unei ape curate (Matei 21:15, Marcu 3:5).

Despre Marlin L. se spune că niciodată nu putea să facă un lucru bun până nu i se stârnea mânia, apoi toate lucrurile le făcea bine. Această mânie este lipsită de răutate şi de egoism, într-un fel ea poate fi motivată de un interes superior.

9. Trebuie să aibă răbdare

Chrisostome I. numea răbdarea regina virtuţilor. Domnul Isus a avut răbdare cu Petru, Toma, Iuda. Pavel ne-a lăsat versetul din Romani 15:1 prin care ne arată datoria celor tari de a răbda slăbiciunile celor slabi renunţând la gândul de a ne plăcea nouă înşine. Răbdarea este calitatea oamenilor tari din punct de vedere spiritual. De răbdare avem nevoie când suntem criticaţi sau vorbiţi de rău.

10. Trebuie să fie un om prietenos

Numai un adevărat conducător dispune de abilitatea de a-şi apropia oameni şi de a-i face prieteni. Desigur el va reuşi acest lucru nu prin linguşiri sau alte mijloace ieftine ci printr-o iubire adevărată pe care cei din jur să o simtă.

Trecând printr-o perioadă foarte critică, David a reuşit să treacă cu bine pentru că a avut oameni care s-au legat sufleteşte de el până la sacrificiu (2 Samuel 23).

Apostolul Pavel  cu toate că a avut mulţi duşmani a avut totodată şi prieteni sinceri şi devotaţi. Pavel ne-a lăsat modelul cum şi-a făcut prieteni, respectiv le-a dovedit prin cuvinte şi epistole cât de mult sunt preţuiţi ei  de apostol. Un păstor are nevoie de colaboratori sinceri pe care-i poate recruta din cercul prietenilor adevăraţi.

Spurgeon a exercitat o mare influenţă asupra generaţiei lui şi s-a bucurat de multă autoritate. Secretul acestui fapt constă în îmbinarea autorităţii cu înţelepciunea, cu dragostea şi cu spiritul lui prietenos.

11. Tactul păstorului

Prin tact înţelegem abilitatea şi comportamentul necesar în toate împrejurările spre a folosi metodele potrivite cu situaţiile mereu schimbătoare spre a avea succes în lucrare. Pactul cere îmbinarea cuvintelor potrivite cu a metodelor potrivite în locurile potrivite pentru interesul cauzei Evangheliei.

Tactul presupune flexibilitate, armonizare, o mulţumire şi răbdare în aşteptarea momentelor mai favorabile pentru atingerea scopului dorit.

În probleme principiale nu se are în vedere tactul căci nu se pot face compromisuri. În materie de comerţ sau afaceri se pare că tactul decide totul, ducând fie la faliment, fie la triumf. La cucerirea Canaanului Iosua a dovedit mult tact evitând situaţii neplăcute.

Oamenilor nu le place să fie stăpâniţi, mai ales când autoritatea este prea excesivă. Într-adevăr este foarte greu să nu cazi în greşeala lui Aron când poporul a ajuns fără frâu, dar n-ai să devii antipatic în urma exercitării autorităţii când e vorba de un număr mare de credincioşi.

12. Slujitorul lui Dumnezeu trebuie să dispună de putere spirituală rezultată din cuvântul său şi din mijloacele de convingere.

Oamenii se lasă conduşi de acei care se impun prin sinceritate, dezinteres personal şi dragoste pilduitoare. Prezenţa Duhului Sfânt în manifestarea acestei puteri trebuie să fie evidentă, marii reformatori s-au remarcat prin această putere.

Conducătorii spirituali care au ungerea Duhului Sfânt vor exercita o conducere spirituală apropiindu-şi credincioşii. Asemenea bărbaţi vor fi sensibili la călăuzirea Duhului Sfânt prin care vor fi inspiraţi în conduita şi-n orientarea pentru lucrare.

Filip a părăsit o trezire înfloritoare în Samaria pentru ca să ajungă un om nemântuit în deşert. Petru va fi călăuzit spre casa lui Corneliu, deşi iniţial a avut motive să se abţină.

În concluzie, un păstor trebuie să poată fi numit pe drept un om al lui Dumnezeu, aşa cum au fost Moise, Ilie, Elisei, David, Pavel.

Calităţile sale omeneşti pot fi înnobilate de Duhul Sfânt în viaţa lui. În acest mod el este un canal binecuvântat prin care Dumnezeu îşi trimite mesajele oamenilor de pe pământ.

În raport cu Dumnezeu el trebuie să trăiască în părtăşie prin rugăciuni şi să dovedească ascultare de cuvânt.

El trebuie să fie primul dintre credincioşi care să glorifice pe Dumnezeu şi să fie o binecuvântare pentru semenii lui. În viaţa personală el trebuie să se bazeze pe sinceritate, seriozitate şi discreţie. Sursele puterii lui spirituale sunt rugăciunea şi Biblia. Predica lui este măsurată prin ceea ce oamenii ştiu despre el, iar lucrarea lui este probată prin caracterul său.

Subscribe
Notificari despre
guest
0 Comentarii
Cele mai vechi
Cele mai noi Cele mai votate
Feedback-uri în linie
Vezi toate comentariile