De multe ori, în închisorile comuniste am văzut cum un păstor communist era bătut până la sânge în locul altui prizonier.
Când venea gardianul, el pronunța numele unuia care era pedepsit să primească bătaie, iar păstorul răspundea simplu: “Eu sunt!”
La Auschwitz, era închis un preot pe nume Maximilian Kolbe. El s-a oferit să moară în locul unui polonez, care era condamnat la moarte de către naziști.
Polonezul era tatăl mai multor copii. Așadar, comandantul lagărului a acceptat înlocuirea, iar polonezul a scăpat. Mai tarziu s-a aflat faptul că preotul Kolbe a murit prin asfixiere.
Daca ați fi fost în locul acelui polonez, ați fi acceptat jertfa lui Kolbe?
Într-o zi, Dumnezeu mi-a vorbit punându-mi urmatoarele întrebări: Ce ar fi dacă și-aș integra ființa într-a Mea? Dacă ai deveni o parte a trupului Meu?
Dacă te-ai nega ca ființa independentă și Aș trăi în tine de acum înainte? Ai fi răstignit cu Mine, îngropat cu Mine și ai împărți cu Mine suferințele Mele!
Ce-ar fi dacă în biserică, lumea s-ar bucura în siguranță în brațele Mele, iar tu ai fi ca un braț al Meu? Țintuit împreună cu Mine pe cruce, dar împărtășind în același timp, Slava Mea?
Vrei să devii colaboratorul Meu pentru salvarea omenirii, alinarea suferințelor ei, împlinind ce lipsește suferințelor Mele? Prezența Mea în tine, rănile suferinței Mele, vor aduce roade reale în sufletul tău!
Ruda unui creștin din China Rosie, i-a spus cuiva: “Nu trebuie să ne compătimești, căci dacă el nu s-ar afla în acest lagăr de muncă, ar mai putea cei de acolo să audă Evanghelia Domnului Isus?”
Creștinii sunt făcuți ca să aibe aceeași chemare cu a Stăpânului lor, mai precis, de purtători ai crucii.
George Vius, secretar general al Uniunii Baptiste din Uniunea Sovietica, a fost condamnat pentru credința lui.
Cei credincioși prezenți în sală l-au acoperit cu flori. Dar fetița lui, cățărată pe un scaun, a spus în fața judecătorilor comuniști: “Tată! Cu Hristos ești liber în închisoare, dar liberatea fără El este închisoare!”
În același spirit ar trebui să primim și noi crucea sărăciei, a discriminării rasiale, a trădărilor, a infidelității conjugale, a răzvrătirii copiilor și tot felul de alte necazuri ale vieții.
Pentru că sacrificiul cere convertire, chemările evangheliștilor se numesc: “Chemare la Altar”. Orice ființă ce era pusă pe altar în Ierusalim: miei, berbeci, porumbei… murea! Cineva murea pentru tine!
De data aceasta, însă, nu era pus pe altar un animal, ci însuși Fiul lui Dumnezeu.
Nu-I poți cere să se răzgândească. Însă Îi poți cere să fi învrednicit să te sacrifici pe viitor. Pentru Slava Lui Dumnezeu si pentru binele semenilor.
În schimb, vei primi onoarea să mori față de păcat, de lume și de legile ei. Realitatea unei convertiri stă în unirea cu El. Este dezgustător și rușinos să accepti în alt mod, Moartea Lui!